oda griului...

Aşchiile de lemn surâd. Le gâdilă timpul.
Pumnul strânge ploaia în el iar râuri se revarsa către centru.
Ironic. Stau şi cuget.
Cercul se strânge zilnic.
Sufocă ploaia din pumn.
Aşchiile de lemn surâd.
Tu n-ai ştiut că ploaia din centru doare, iar cercul te strânge şi pe tine azi.
În jur văd ochi. Închişi.
Azi simt semnificaţia genelor, te poartă în altă lume, te duc departe, alunecând iar tu…
Tu te laşi înghiţit.
Soarele stă azi.
El nu s-a lămurit încă.
Pe lângă noi trec aceeaşi oameni.
Şi ieri şi mâine ne îneacă cu griul lor.
Te rogi de mine să rog soarele s-o ia din loc.
Azi nu pot. Azi vreau să fiu în gri.
Cupola lui strâmbă mă va îmbrăţişa în curând.
Şi vrei nu vrei…tu vii cu mine.